Glosar

În abordarea transformării digitale bazată pe controlul uman (human-in- command), inteligența artificială și tehnologiile digitale sprijină, dar nu înlocuiesc controlul și deciziile umane sau informarea, consultarea și participarea lucrătorilor. Proiectarea, dezvoltarea și utilizarea sistemelor digitale centrate pe factorul uman permit ca acestea să fie utilizate în sprijinul lucrătorilor, oamenii deținând în continuare controlul.

Un set de instrucțiuni definite în mod explicit care descriu modul în care un calculator sau o persoană ar putea efectua o acțiune, o sarcină sau o procedură sau ar putea soluționa o problemă.

Un proces de extragere a informațiilor și a cunoștințelor din date, utilizând tehnici și instrumente statistice sau de altă natură.

Aplicarea gestionării lucrătorilor bazate pe IA, utilizată pentru sprijinirea procesului decizional cu privire la aspecte legate de gestionarea resurselor umane. Analiza utilizează instrumente și date digitale pentru a măsura, a raporta și a înțelege performanța angajaților.

Atribuirea de trăsături, emoții sau intenții umane unor entități neumane (de exemplu, roboți).

Utilizarea de sisteme sau proceduri tehnice care permit unui dispozitiv sau sistem să execute (parțial sau integral) o funcție care anterior era îndeplinită sau care este posibil să fie îndeplinită (parțial sau integral) de o persoană.

Există două tipuri de camere: sisteme de bază care înregistrează numai semnale, care pot fi stocate și/sau monitorizate în mod activ; și sisteme inteligente care utilizează algoritmi pentru interpretarea datelor în funcție de anumiți factori, de exemplu, în funcție de mediu și/sau de comportamente.

Caracterul părtinitor al datelor apare atunci când datele conțin în mod sistematic anumite tipuri de erori pentru care unele elemente dintr-un set de date sunt mai mult sau mai puțin ponderate și/sau reprezentate decât altele. Prejudecățile socioculturale și convingerile programatorilor sau ale dezvoltatorilor de software pot fi motivul pentru care sistemele colectează și produc date cu caracter părtinitor.

O ramură a fizicii, dezvoltată în mecanica clasică, care descrie mișcarea posibilă din punct de vedere geometric a punctelor, a corpurilor (obiectelor) și a sistemelor de corpuri (grupurilor de obiecte), fără a lua în considerare forțele implicate (și anume cauzele și efectele mișcărilor).

Tehnologia de tip cloud este o rețea de servere la distanță amplasate în întreaga lume, care sunt interconectate și funcționează ca un ecosistem unic. Aceste servere sunt concepute fie pentru a stoca și a gestiona date, fie pentru a rula aplicații, fie pentru a livra conținut sau un serviciu (de exemplu, streaming video, webmail, software pentru productivitatea birourilor sau platforme de comunicare socială). Fișierele și datele sunt accesibile online de pe orice dispozitiv conectat la internet.

Tehnologia de tip cloud computing reprezintă disponibilitatea la cerere a serviciilor găzduite în cloud (de exemplu, stocarea datelor, puterea de procesare) care sunt furnizate unui utilizator prin internet.

Un tip de roboți concepuți pentru a îndeplini sarcini în colaborare cu lucrătorii din sectoarele industriale.

Procesul decizional semiautomatizat se referă la deciziile umane susținute de rezultatele algoritmilor informatici automatizați (cu sau fără integrarea IA), iar procesul decizional complet automatizat se referă la acordarea autonomiei depline algoritmilor informatici pentru luarea deciziilor.

Pierderea abilităților și cunoștințelor necesare îndeplinirii unei sarcini ca o consecință a automatizării.

Dispozitivele portabile sunt dispozitive electronice dotate cu senzori și capacitate de calcul (de exemplu, ceasuri inteligente, ochelari inteligenți sau alte dispozitive cu senzori sau etichete integrate), care pot fi amplasate pe diferite părți ale corpului pentru a colecta date care urmează să fie introduse în alte sisteme digitale în scopul prelucrării. Acestea pot fi utilizate pentru a analiza date fiziologice și psihologice, cum ar fi sentimentele, somnul, mișcările, frecvența cardiacă, temperatura corpului și tensiunea arterială, prin aplicații instalate fie pe dispozitivul propriu-zis, fie pe dispozitive externe, precum telefoane inteligente conectate la cloud.

PPE inteligent reprezintă ultimul nivel de protecție care trebuie utilizat împotriva pericolelor la care sunt expuși lucrătorii și care este utilizat atunci când pericolele nu pot fi îndepărtate sau riscurile acestora nu pot fi atenuate mai mult prin măsuri colective sau organizatorice, prin proiecte tehnice sau prin practici de întreținere – PPE combină îmbrăcămintea tradițională cu piesele inteligente, cum ar fi senzori, detectoare, module de transfer de date, baterii, cabluri.

Exoscheletele sunt dispozitive portabile care modifică forțele interne sau externe care acționează asupra corpului și, prin urmare, sporesc sau susțin rezistența utilizatorului. Pentru lucrătorii care poartă exoschelete profesionale (atât active, cât și pasive), pot fi identificate mai multe scenarii de risc legate de utilizarea prelungită a acestora.

Fabricația aditivă utilizează date, software pentru proiectare asistată de calculator (CAD) sau scanere de obiecte 3D pentru a ghida hardware-ul în vederea depunerii de material, strat peste strat, în forme geometrice precise. Astfel cum sugerează denumirea, prin fabricația aditivă se adaugă material pentru crearea unui obiect. Deși termenii „imprimare 3D” și „creare rapidă de prototipuri” sunt utilizați ocazional pentru a desemna fabricația aditivă, fiecare proces este, de fapt, un subtip de fabricație aditivă.

Gamificarea se referă la aducerea ideilor și conceptelor din jocuri, cum ar fi recompensele pentru etape, în mediul de lucru și în procesele de lucru, pentru a impulsiona lucrătorul în direcția comportamentelor dorite de angajator, cu scopul final de a îmbunătăți eficiența și productivitatea.
Aceasta poate promova colaborarea și interacțiunea dintre echipe, poate reduce stresul și poate îmbunătăți satisfacția generală a angajaților la locul de muncă.

Un sistem de gestionare a lucrătorilor, în care sunt utilizați algoritmi simpli (adică fără „inteligență”) și tehnologii digitale (de exemplu, dispozitive de monitorizare a lucrătorilor, calculatoare sau software de recunoaștere facială) pentru a gestiona lucrătorii în mod automatizat sau semiautomatizat. Aceasta pune la dispoziție mijloacele de automatizare a unui număr mare de sarcini de gestionare a lucrătorilor (de exemplu, elaborarea de programe de lucru, planificarea schimburilor de ture și monitorizarea lucrătorilor prin dispozitive portabile). Gestionarea lucrătorilor bazată pe IA implică simularea inteligenței necesară pentru abordarea incertitudinilor (de exemplu, prin furnizarea de rezultate diferite în funcție de schimbările din mediu), în timp ce gestionarea algoritmică are un caracter determinist (adică duce întotdeauna la același rezultat, în condițiile acelorași date de intrare).

Se referă la un sistem de gestionare a lucrătorilor prin care se colectează date, adesea în timp real, privind spațiul de lucru, lucrătorii și munca pe care o desfășoară, date care sunt apoi integrate într-un model bazat pe IA care ia decizii automatizate sau semiautomatizate sau care furnizează informații factorilor de decizie cu privire la chestiuni legate de gestionarea lucrătorilor.

RFID este „o tehnologie cu senzori fără fir care se bazează pe detectarea semnalelor electromagnetice [care] include trei componente: o antenă sau o bobină, un aparat de emisie-recepție (cu decodor) și un transponder (etichetă RF). […] Există o emisie de semnale radio de către antenă, care permite ca eticheta să fie activată, iar datele să fie citite și scrise pe aceasta.”

IA se referă la sisteme care manifestă comportamente inteligente prin analizarea mediului lor înconjurător și prin întreprinderea de acțiuni – cu un anumit grad de autonomie – pentru a atinge obiective specifice. Sistemele IA pot fi bazate exclusiv pe software, acționând în lumea virtuală (de exemplu, asistenți vocali, software de analiză a imaginilor, motoare de căutare, sisteme de recunoaștere vocală și facială), dar IA poate fi integrată și în dispozitive hardware (de exemplu, roboți avansați, automobile autonome, drone sau aplicații pentru internetul obiectelor).

IA se referă la sisteme care manifestă comportamente inteligente prin analizarea mediului lor înconjurător și prin întreprinderea de acțiuni – cu un anumit grad de autonomie – pentru a atinge obiective specifice. Sistemele IA pot fi bazate exclusiv pe software, acționând în lumea virtuală (de exemplu, asistenți vocali, software de analiză a imaginilor, motoare de căutare, sisteme de recunoaștere vocală și facială), dar IA poate fi integrată și în dispozitive hardware (de exemplu, roboți avansați, automobile autonome, drone sau aplicații pentru internetul obiectelor).

Interacțiunea om-robot (human-robot interaction, HRI) este studiul interacțiunilor dintre oameni (utilizatori) și roboți. HRI este multidisciplinară, cu contribuții din domenii precum interacțiunea om-calculator, inteligența artificială, robotica, recunoașterea vocală și științele sociale (psihologie, științe cognitive, antropologie și factori umani).

Internetul obiectelor (Internet of Things, IoT) este un sistem cibernetic și fizic în care informațiile colectate sunt transmise, prin intermediul internetului, la calculatoare pentru a colecta date privind procesele de producție și de lucru și pentru a analiza aceste date cu o granularitate fără precedent. Aceasta înseamnă că oamenii creează o „«lume omniprezentă» în care toate dispozitivele […] vor fi complet interconectate”. IoT remodelează interacțiunea noastră cu lumea fizică prin dispozitive interconectate pe o platformă (de exemplu în cloud) și îndeplinește funcții adaptate, în funcție de datele de intrare și de modul de programare.

Încrederea poate fi definită ca atitudinea prin care o persoană aflată într-o situație caracterizată de incertitudine și vulnerabilitate își poate atinge obiectivul, fiind ajutată de un agent [tehnologie de automatizare, adică robotică avansată].

Învățarea automată este o ramură a inteligenței artificiale care se ocupă de modul în care calculatoarele pot învăța, se pot dezvolta și se pot perfecționa pe cont propriu pe baza datelor, fără intervenție umană.

Ramură a învățării automate care utilizează rețele neuronale (artificiale) pentru a imita un creier uman și pentru a îmbunătăți capabilitățile de învățare în domeniul inteligenței artificiale.

Lucrul pe platforme online este orice tip de muncă plătită prestată prin sau pe o platformă online sau mijlocită printr-o platformă online, adică o piață online care funcționează cu tehnologii digitale ce facilitează corelarea cererii cu oferta de forță de muncă.

Modele de prognoză care utilizează IA pentru analiza datelor cu scopul de a determina diferiți factori legați de lucrători, cum ar fi cei utilizați pentru analizele de resurse umane. Acestea pot fi utilizate, de exemplu, pentru a prognoza care dintre angajați este cel mai probabil să părăsească întreprinderea în curând ca urmare a stresului sau epuizării sau a lipsei de motivare și, prin urmare, ar trebui să i se acorde mai multă atenție din partea conducerii.

Practica de a colecta informații cu privire la angajați, cum ar fi localizarea, starea de bine și sarcina de lucru actuală, cu scopul de a urmări performanța și respectarea politicilor întreprinderii, dar și cu scopul identificării problemelor de sănătate sau a riscurilor în materie de siguranță. Monitorizarea lucrătorilor este indicată ca implicând încălcarea legislației privind protecția datelor și a drepturilor personale ale lucrătorilor, putând duce la stres și probleme de sănătate psihică.

Munca de la distanță este orice tip de formulă de lucru pentru a lucra de la domiciliu sau, în termeni mai generali, în afara spațiilor de lucru ale angajatorului sau într-o locație fixă. În acest context, se pune accent pe munca de la distanță facilitată de tehnologiile digitale (de exemplu, computere personale, telefoane inteligente, laptopuri, pachete de software și internet).

Noile sisteme de monitorizare a SSM utilizează tehnologia digitală pentru a colecta și a analiza date din mediul de lucru și/sau din mediul lucrătorilor cu scopul de a identifica pericolele, de a evalua riscurile, de a preveni și/sau a reduce la minimum daunele și de a promova SSM.

Procesul de dobândire/predare a unor competențe suplimentare.

Un sistem sau o piață online care operează în domeniul tehnologiilor digitale (inclusiv utilizarea aplicațiilor mobile) care sunt deținute și/sau exploatate de o întreprindere, facilitând corelarea dintre cererea și oferta de forță de muncă furnizată de un lucrător pe platforme online. Exemple de platforme: Uber, Glovo, Wolt și Task Rabbit.

VR este un scenariu generat de calculator, care simulează o experiență reală, iar AR combină experiențele din lumea reală cu conținutul generat de calculator. AR poate fi definită ca o tehnologie „imersivă”, care estompează diferența dintre realitate și lumea virtuală, sporind interacțiunea utilizatorului cu mediul. Practic, utilizatorii AR își orientează dispozitivele (telefoane inteligente, dispozitive portabile etc.) către o anumită imagine, care este obținută și prelucrată pentru a crea proiecții (în 2D sau în 3D) cu care utilizatorul poate interacționa.

Procesul de dobândire/învățare de noi competențe.

Un robot industrial este un manipulator multifuncțional reprogramabil controlat automat, programabil în trei sau mai multe axe, care poate fi fix sau mobil.

Termenul „robotică avansată” se referă la proiectarea, producția și utilizarea de mașini capabile să îndeplinească sarcini dificile și complexe folosind IA pentru a interacționa cu lumea reală din jurul lor.

O sarcină pentru a cărei finalizare sunt necesare o serie de procese mentale, cum ar fi luarea deciziilor, recunoașterea modelelor și sarcini bazate pe discursuri sau pe limbaj.

O sarcină a cărei realizare implică unul sau mai multe acte fizice.

Protecția sistemelor și a rețelelor informatice împotriva divulgării de informații și a furtului sau deteriorării hardware-ului, software-ului sau datelor electronice, precum și împotriva perturbării sau a direcționării greșite a serviciilor pe care le furnizează.

UAS sunt „alcătuite din corpul aeronavei și sursa de alimentare cu energie electrică a vehiculului, senzorii vehiculului, operatorul de la distanță, un calculator la bord și elementele de acționare ale vehiculului. Senzorii colectează informații cu privire la mediul vehiculului și la actuatoarele care determină mișcarea vehiculului. Operatorul poate primi informații prin vizualizarea directă a vehiculului (pilotare în raza vizuală) sau prin vizualizarea imaginilor video transmise de vehicul (pilotare video)”.

Termen generic pentru a indica sisteme digitale de monitorizare și îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor, care includ, de exemplu, PPE inteligente (care pot identifica nivelurile de gaze, prezența toxinelor, nivelurile de zgomot și temperaturile cu risc ridicat), dispozitivele portabile (capabile să interacționeze cu lucrătorii, cu senzori care pot fi integrați în căștile de protecție sau în ochelarii de siguranță), sistemele mobile sau statice care utilizează camere de luat vederi și senzori (de exemplu, drone care ajung în și monitorizează în mod eficace zonele periculoase ale locurilor de muncă, evitând punerea în pericol a oamenilor în industria construcțiilor și în industria minieră).

Gestionarea relațiilor cu clienții, pe scurt CRM (Customer Relationship Management), este un sistem informatic de gestiune integrat care se folosește pentru a programa, planifica și controla activitățile de vânzare și prevânzare ale unei organizații. Sistemele CRM cuprind hardware, software și instrumente de colaborare în rețea pentru a îmbunătăți urmărirea clienților
și comunicarea.

O monitorizare mai intruzivă a lucrătorilor, care se extinde și dincolo de muncă și include activități precum urmărirea postărilor pe rețelele sociale și a vizitelor pe site-uri pentru a colecta cât mai multe informații despre lucrători. Practicile de supraveghere a lucrătorilor pot încălca legislația privind protecția datelor și drepturile personale ale lucrătorilor, putând duce la stres și probleme de sănătate psihică.

Transparența algoritmică este principiul conform căruia factorii care influențează funcționarea algoritmilor și rezultatele pe care le produc ar trebui să fie vizibile sau transparente pentru angajatorii, factorii de decizie și lucrătorii care utilizează, reglementează și sunt afectați de sistemele care utilizează algoritmii respectivi. Implicarea reprezentanților personalului este esențială pentru a construi încrederea lucrătorilor în aceste sisteme.

Seturi de date caracterizate prin volum (dimensiune mare), viteză (în continuă creștere) și varietate (formă structurată și nestructurată, cum ar fi textele), care sunt adesea utilizate de mașinile cu inteligență artificială.